Emotie de toamna

15 septembrie. Un nou inceput. Imi aduc amnte ca ani la rand, ziua aceasta era incercuita in calendar, pentru ca incepea scoala.

Toamna insemna un nou inceput, un nou an, o noua sansa sa fiu altcineva, sa arat cat m-am schimbat peste vara, sa demonstrez ce am invatat. Era o noua oportunitate de a primi validare de la colegi si de la profesori. Era curiozitate.

Cu cat se apropia toamna mai mult, simteam ca ma entuziasmez cumva. Simteam energia “noului” ce avea sa vina, an de an. Simteam toamna cu adevarat. Fiecare 1 septembrie declansa un intreg ritual. Ma pregateam, gandindu-ma la ce as putea purta la scoala, cum as putea sa imi aranjez parul, ce caiete si ce penar sa am. De la printesa Sisi si tablouri naive despre lumea noastra, la caiete simple, studentesti, ce aveau sa fie umplute cu of-urile lui Eminescu.

In acelasi timp, eram nerabdatoare sa stiu, cum este sa nu il mai astept pe Septembrie. Ce aveam sa astept in locul lui? Care urma sa fie noul inceput? Eram nerabdatoare sa cunosc cum va fi lumea dincolo de bancile de lemn mazgalite de pix si carioci, dincolo de praful de creta si buretii uzi. Cum era oare sa nu mai fi evaluat in fiecare zi? Cum era oare sa nu mai conteze fiecare neatentie si fiecare greseala facuta intr-un an? Cum era oare sa nu mai fi o simpla medie de greseli si reusite, la fiecare sfarsit de an?

A venit acea zi. A venit si ziua in care Septembrie nu mai este incercuit in calendar. A venit ziua in care toamna, nu mai semnifica o noua sansa. E mai bine? Poate. Pentru ca imi doresc eu sa fie mai bine. Acum, toamna este un simplu anotimp. De care, pot sa aleg, sa ma bucur sau nu. Au fost ani, in care toamna a trecut pe langa mine, fara sa o salut. Fara sa o simt. Fara sa imi pese. Ani in care in fiecare zi, in fiecare secunda, eram evaluata. De catre alti oameni. De catre mine. De catre viata. Si sunt si astazi. Dar astazi, aleg diferit. Aleg sa conteze cum ma evaluez eu. Aleg sa fac ceea ce conteaza pentru mine. Aleg, sa nu conteze parerea si evaluarea celor din jur. Pentru ca nu ma reprezinta cu adevarat.

O greseala astazi, nu ma face gresita. Cum o nota mica, nu te face mai mic. Astazi aleg sa ma bucur de drum, de fiecare zi, de fiecare anotimp. Astazi aleg sa traiesc cat mai constient. Astazi aleg sa fiu cat mai treaza si recunoscatoare pentru ca exist, pentru ceea ce am trait si pentru ceea ce urmeaza sa traiesc.

Si aleg sa fiu recunoscatoare pentru faptul ca mereu exista si mai mult de invatat in viata.