Imediat dupa ce ne-am cazat am plecat sa exploram orasul (impinsi de foame desigur). Suntem cazati aproape de turnul Galata. Asta inseamna ca trebuie sa coboram in oras daca vrem sa vizitam zona podului. Acolo si ne doream sa mergem. La podul Galata.

Tiberiu are cu el si un aparat foto. Vrea el sa demonstreze ceva legat de foto si aparate ieftine. Eu ma aleg cu poze faine. Ajunsi la pod, l-am traversat pe jos, pe langa toate restaurantele. Am si facut cateva poze dragute. Podul Galata reprezinta una din inimile marelui Istanbul, o legatura intre capitala veche, vechiul Constantinopol si „Orasul Nou“, oras al comerciantilor straini, al bancilor si diplomatilor apuseni. Cele doua parti distincte, de pe malul european, ale fostei capitale bizantine si otomane sunt despartite de apele mirificului golf Cornul de Aur. La sud se afla vechiul Constantinopol, iar la nord cartierele cosmopolite si mult europenizate formate in jurul asezarii si cetatii genoveze Galata, devenita apoi numai un cartier. Primul pod Galata, plasat la gura de rasarit a Cornului de Aur, spre Bosfor, s-a construit in 1845 prin vointa mamei sultanului. Podul era construit din lemn, iar pe malul lui de nord, in cartierul Karakőy, se gaseste o inscriptie cu un vers al poetului Sinasi. Un al doilea pod de lemn s-a construit in 1863, probabil mai larg, prevazandu-se o vizita a imparatului francez Napoleon al III-lea. Urmatorul pod a fost construit de companie engleza G. Wells între anii 1872-1875. Astazi se trece pe podul terminat in 1994. Acesta este un pod cu bascula, lung de 490 de metri si cu o anvergura de 80 de metri.

Ne-am oprit in piata de langa pod sa mancam ceva. Erau parcate niste barcute de pe care se serveau niste sandwichuri cu peste, numite Balik Ekmek. Un sandwich foarte simplu, dar extrem de gustos: paine, ceapa, salata si un peste fript. Probabil ca a fost foarte delicios si datorita atmosferei. Erau numai zumzete straine in jurul nostru, iar noi eram asezati oe un scaunel minuscul in mijlocul pietei savurand acel sandwich.

Dupa dezmatul cu peste am vizitat moscheea noua, care este chiar vizavi de pod. Moscheea este situata pe o platforma artificiala inalta, impreuna cu traditionala curte interioara (avlu). Domina latura de rasarit a vastei Piete Eminőnű de la capatul Podului Galata. S-a ridicat pe locul unuia dintre cele mai animate si prospere cartiere ale Constantinopolului bizantin si otoman. Piatra ei de temelie s-a asezat in 1597 la initiativa sotiei sultanului Mehmed al III-lea, pe nume Safiye. Odata cu moartea sultanului, lucrarile s-au intrerupt sapte decenii, fiind reluate abia in 1660 de catre o mama de sultan.

Nu mai fusesem niciodata intr-o moschee. M-a fascinat arhitectura si linistea din curtea interioara. Am gasit un colt retras in care sa stam si sa observam atent ce se afla in jurul nostru.

Ne-am incarcat cu energie pozitiva apoi am plecat catre palatul Topkapi. Pe drum nu ne-am putut abtine sa nu be luam o inghetata, iar eu, desigur, o cafea. Palatul Topkapi este un muzeu din Istanbul, fosta resedinta a sultanilor otomani timp de aproximativ de 400 de ani. In anul 1453, cand sultanul Mahomed al II-lea a cucerit Constantinopolul, acesta a constatat ca Marele Palat al imparatilor bizantini devenise o ruina asa ca s-a stabilit la Vechiul Palat (Eski Saray), pe locul actualei Universitati din Istanbul. In anul 1459 a ordonat inceperea constructiei unui nou palat pe locul vechii acropole. Noul palat a fost finalizat in anul 1465, primind numele de Topkapi sau poarta cu tunuri, din cauza marii porti cu cele doua turnuri masive ale sale asemanatoare cu tunurile folosite la asediul Constantinopolului. O deosebire fata de palatele din Europa este ca Topkapi nu era o cladire propriuzisa ci un mini-oras unde locuiau la un moment dat aproximativ 4000 de persoane printre care gardieni, slujnice, medici etc. Palatul este alcatuit din 4 curti mari. Prima curte cuprinde zidurile exterioare ale complexului si cladirile din ansamblul lor. Cea de-a doua cuprinde sala divanului, bucatariile, camerele grajdarilor si ale ingrijitorilor, Turnul Justitiei si Poarta Fericirii. Curtea numarul trei cuprinde cladirile aflate dincolo de Poarta Fericirii, fiind destinate in mare parte sultanului. Ultima curte curpinde cladirile din spatele palatului, cu vedere la Bosfor. Aici se afla Camera de Circumcizie folosita pentru respectivul ritual islamic, o camera privata a medicilor unde faceau parfumuri si medicamente pentu harem, Moscheea Sofa si diferite pavilioane micute sau chioscuri, elegante, destinate familiiei imperiale.

La palat am ales sa ne luam si un ghid audio. Sunt putin confuza legat de acest ghid. Tind sa cred ca eram foarte obosita, iar melodiile lente si vocea calma a ghidului nu m-a ajutat deloc. Imi vine sa nu il recomand, deoarece m-a adormit foarte tare (au fost momente cand efectiv mi se inchideau ochii). In schimb palatul este foarte interesant, iar privelistea de acolo merita toti banii. Veti vedea o arhitectura si un design senzational. Sa nu cumva sa va uitati aparatul foto, ca veti rata niste poze incredibile!

Dupa vizita ne-am tolanit in iarba din curtea palatului. 5 minute petrecute acolo si eram gata de drum pentru a ne intoarce la hotel.

Daca sunteti curiosi sa vedeti ce am facut, va invit sa urmariti si vlogul din ziua respectiva si desigur, sa le urmariti pe toate daca vreti sa vedeti ce fac deobicei 🙂

Photographer: Tiberiu Arsene

Your Internet Best Friend